Pasiunea sa pentru zbor a fost mai puternică decât orice impediment pus în calea transformării visului în realitate. Traian Vuia a fost fascinat,
copil fiind, de zbor, de identificarea unei modalități prin care omul să poată destrăma mitul imposibilității acestuia de a zbura. La zece ani
urmărește construirea zmeielor, iar înainte de a se înscrie la bacalaureat își însușise deja noțiuni de mecanică și fizică. În 1892 se înscrie la
cursurile Școlii Politehnice din Budapesta, dar din cauza problemelor financiare trebuie să renunțe pentru a se înscrie la cursurile Facultății de
Drept, pe care o absolvă prin doctoratul susținut în 1901 cu teza „Militarism și industrialism, regimul de status și contractus”. În toată această
perioadă nu a renunțat la studiul ingineriei, astfel că în 1903 brevetează la Paris „aeroplanul automobil”. 18 martie 1906 rămâne o zi de mare
însemnătate pentru aviație, întrucât este ziua în care Vuia I a zburat pentru prima dată. La 27 mai 1946, Traian Vuia a fost ales membru de
onoare al Academiei Române.