Premiile Galei Excelentei
Premiul „Traian Lalescu”
pentru „Matematic, Informatica si stiintele Naturii”
Activitatea sa dedicată matematicii l-a consacrat ca un om de știință apreciat la nivel internațional, iar studiul teoriei ecuațiilor
integrale i-a adus faimă în rândul colegilor matematicieni. Lalescu s-a afirmat și în calitate de profesor și de ctitor de școală, fiind
cel care a militat pentru înființarea la Timișoara a Școlii Politehnice și primul rector al acestui așezământ de învățământ superior.
Este cunoscut în matematică pentru „secvența Lalescu”. Traian Lalescu a fost foarte atașat de Banat, fiind la un moment dat și
deputat de Caransebeș, iar pasiunea pentru această zonă este sesizabilă în urma lecturării cărții apărute în 1919, la un an de la
Marea Unire, intitulată „Le problème ethnographique du Banat”. În 1990 Academia Română îi conferă postmortem calitatea de
membru al acestui for de cultură și știință din România
Premiul „Traian Vuia”
pentru Stiinte ingineresti
Pasiunea sa pentru zbor a fost mai puternică decât orice impediment pus în calea transformării visului în realitate. Traian Vuia a fost fascinat,
copil fiind, de zbor, de identificarea unei modalități prin care omul să poată destrăma mitul imposibilității acestuia de a zbura. La zece ani
urmărește construirea zmeielor, iar înainte de a se înscrie la bacalaureat își însușise deja noțiuni de mecanică și fizică. În 1892 se înscrie la
cursurile Școlii Politehnice din Budapesta, dar din cauza problemelor financiare trebuie să renunțe pentru a se înscrie la cursurile Facultății de
Drept, pe care o absolvă prin doctoratul susținut în 1901 cu teza „Militarism și industrialism, regimul de status și contractus”. În toată această
perioadă nu a renunțat la studiul ingineriei, astfel că în 1903 brevetează la Paris „aeroplanul automobil”. 18 martie 1906 rămâne o zi de mare
însemnătate pentru aviație, întrucât este ziua în care Vuia I a zburat pentru prima dată. La 27 mai 1946, Traian Vuia a fost ales membru de
onoare al Academiei Române.
Premiul „Petru Dragan”
pentru stiinte Biologice si Biomedicale”
Petru Drăgan s-a născut la 2 februarie 1932, în oraşul Jimbolia. După absolvirea liceului Loga, în anul l951, a devenit student la Facultatea de
Medicină Generală a Institutului de Medicină dinTimişoara, având pe parcusul anilor de studii bursă republicană. A terminat facultatea în anul
1957, ca şef de promoţie. A parcurs toate treptele ierarhiei universitare, devenind din 1990 profesor la Disciplina de Urologie.
În 1977 a urmat o specializare în domeniul transplantului renal la Universitatea Albert Ludwigs din Freiburg, iar în 25 mai 1981 a efectuat
primul transplant cu rinichi de cadavru din România. A fost decorat cu Ordinul Naţional „Pentru Merit” în grad de „Mare Ofiţer” în anul 2000.
In 2017, la 10 ani de când a plecat, continuă să fie un model peren de „om, român și doctor”, cum adesea se exprima.
Premiul „Gheorghe Ionescu Sisesti”
pentru Stiinte Agronomice si Medicina Veterinara
La absolvirea bacalaureatului este îndemnat să își desăvârșească studiile la universitate, iar decizia de a studia agronomia la Școala Superioară de Agricultură de la Hohenheim a fost primită cu entuziasm de profesorii liceului Traian, care au reușit chiar să îi asigure o modestă
bursă pentru a se putea întreține. Se face remarcat și la Hohenheim, fiind încurajat să își susțină doctoratul la secția de agronomie din cadrul
Universității din Jena. Din 1911 își începe activitatea în țară, fiind angrenat atât în munca de cercetare, cât și în cea de predare, fiind mentor
pentru aproximativ 2000 de studenți cărora le-a susținut cursuri. La propunerea acad. Grigore Antipa, Gheorghe Ionescu Șișești este primit ca
și membru corespondent în Academia Română, pentru ca din 1935 să devină titular al acestui for
Premiul „Cornel Olariu”
pentru Stiinte Sociale, Economie si Antreprenoriat
La absolvirea bacalaureatului este îndemnat să își desăvârșească studiile la universitate, iar decizia de a studia agronomia la Școala Superioară de Agricultură de la Hohenheim a fost primită cu entuziasm de profesorii liceului Traian, care au reușit chiar să îi asigure o modestă
bursă pentru a se putea întreține. Se face remarcat și la Hohenheim, fiind încurajat să își susțină doctoratul la secția de agronomie din cadrul
Universității din Jena. Din 1911 își începe activitatea în țară, fiind angrenat atât în munca de cercetare, cât și în cea de predare, fiind mentor
pentru aproximativ 2000 de studenți cărora le-a susținut cursuri. La propunerea acad. Grigore Antipa, Gheorghe Ionescu Șișești este primit ca
și membru corespondent în Academia Română, pentru ca din 1935 să devină titular al acestui for
Premiul „Eugen Todoran”
pentru Stiinte Umaniste si Arte
Eugen Todoran între anii 1938-1942 urmează cursurile Facultății de Litere și Filozofie din Cluj, teza de licență purtând titlul „Hyperion demonic”.
Odată cu anul universitar 1956-1957 Eugen Todoran este lector universitar în cadrul Facultății de Filologie din Timișoara. În 1963 lector fiind,
își susține teza de doctorat cu titlul „Lucian Blaga. Mitul poetic și dramatic”. Din 1969 este profesor universitar la Timișoara și, alături de
profesorul Gh. I. Tohăneanu impune erudiția științifică în cercetarea academică timișoreană. Profesorul Todoran a fost unul dintre cei mai
cunoscuți și apreciați eminescologi. În perioada 1990 – 1996 a fost rectorul Universității de Vest din Timișoara.
Pentru a-i cinsti memoria, Biblioteca Centrală Universitară din Timișoara îi poartă numele.
Premiul „Coriolan Brediceanu”
pentru Performante Deosebite în Educatie
Activitatea politică și juridică îl recomandă pe Coriolan Brediceanu drept un mare nume al vieții bănățene. Acesta s-a născut la Lugoj. Urmează
cursurile Facultății de Drept din cadrul universității din Budapesta. Din 1874 profesează ca și avocat, fiind remarcat de pasiunea cu care își
construia pledoariile și treptat devine un foarte cunoscut avocat-pledant al Lugojului. Coriolan Brediceanu se implică în politică, fiind membru
al Partidului Național Român, având și calitatea de membru al dietei maghiare ca reprezentant al Oraviței. Coriolan Brediceanu nu a fost doar
un desăvârșit profesionist al dreptului, ci și un om implicat în societate, căutând mai mereu tineri pe care să îi susțină în dezvoltarea acestora,
așa de pildă, Brediceanu este cel care avea să-l sprijine financiar și moral pe Traian Vuia și proiectul acestuia de a construi un aparat de zbor
Premiul „Solidaritatea –
Gheorghe ciobanu”
pentru responsabilitate sociala
Orice fel de mână întinsă unui semen de-al nostru înseamnă pe de o parte muncă, iar pe de altă parte bucurie. Dacă astăzi am ajutat un OM
aflat în nevoi, mâine ne-am bucurat de performanțele unui alt OM. Fiecare gest caritabil merită aprecierea comunității, iar gesturile făcute de
persoane ce doresc să rămână anonime sunt cu atât mai prețioase. Fiecare gest de recunoaștere a valorii va ajuta comunitatea să-și creeze un
drum mai luminos. Premiul „Solidaritatea” este un premiu ce se acordă unei persoane juridice care desfășoară activități caritabile în Timișoara
sau în zona Banatului, dar prin acordarea acestui premiu, comunitatea din Banat dorește să aducă un omagiu tuturor celor care au înțeles că
trebuie să fie darnici!
Premiul „Eftimie Murgu”
pentru “Promovarea Imaginii Timisoarei si a Banatului”
Eftimie Murgu este o personalitate aparte a Banatului, care a luptat pentru drepturile românilor din această zonă istorică. A fost avocat, filosof,
om politic și un mare patriot, care a înțeles să se jertfească pentru emanciparea românilor din Banat. Banatul se identifică și cu Timișoara, oraș
ce se identifică în contemporaneitate cu anul 1989. Revoluția Română a pornit de la Timișoara și libertatea câștigată cu atâta suferință ne-a
repus în circuitul statelor iubitoare de democrație, iar societatea civilă trebuie să fie încurajată pentru a juca un rol important în dezvoltarea
noastră ca națiune. O regiune ca cea a Banatului trăiește prin oamenii simbol – persoane publice –, dar și prin acei minunați anonimi care zi
de zi întind o mână de ajutor unui sărman, care își jertfesc din timp pentru a duce la bun sfârșit un proiect comunitar sau care prin munca și
dăruirea lor fac cinste imaginii Banatului.
